Cuvantul “urâţel” e ingrozitor, infiorator, dea Domnul sa nu aveti de-a face cu el. Cuvantul “urâţel” e mult mai urat decat cuvantul “urat”. De ce? Explic acum. Pentru ca-cuvantul urat e sec. Constatator. Nu implica sentimente. E urat, da-l dreacu. E drept ca-i nemilos si vine ca o condamnare dar pentru tine, cel care-l folosesti, nu inseamna nimic. Mai nasol e de cel carui ii e adresat. Ori produsului care-i caracterizat prin cuvantul “urat”. Cel putin un produs nu are simtaminte, da-l dreac.

Dar cu “urâţel” e alta poveste, mult mai trista. Cand zici “urâţel” inseamna ca nu vrei sa spui “urat”. Conteaza pentru tine. Esti bland(a). Dar efectiv nu ai avut ce face. E mai degraba o minciuna. E clar ca ceea ce tu numesti “urâţel” e urat in toata legea, dar nu te lasa sufletul sa spui urat cu gura larg deschisa. Si e nasol. Urâţel il numesti pe sotul unei prietene. Dar nu-i zici ei asta. Ei ii zici ca-i “dragut”. Un alt cuvant patetic. Mi-a zis o englezoaica pe vremuri ca “nice” inseamna la ei de fapt “dezastru” nespus. “Urâţel” e un copil pe care-l vezi. Nu poti sa zici ca un copil e urat. E urâţel. Ori cainele unor amici. Ori modul in care si-au amenajat casa. Ati inteles mesajul, folosim cuvantul “urâţel” pentru descrierea unor fiinte, obiecte, fapte, situatii in care sintem implicati emotional. Si ne mintim.

Acest articol a fost preluat de pe site-ul www.dono.ro . Iar articolul integral il puteti citi de pe pagina de aici click aici